Articol actualizat la 24.08.2026
Legea nr. 361/2022 privind protecția avertizorilor în interes public stabilește obligații clare pentru companiile care intră în domeniul său de aplicare, de la organizarea canalelor interne de raportare până la protejarea persoanelor care semnalează încălcări ale legii.
Pentru angajatori, aplicarea corectă a legii presupune nu doar existența unui mecanism prin care pot fi transmise și gestionate raportările, ci și înțelegerea situațiilor în care o persoană beneficiază efectiv de protecția legală și a măsurilor care pot fi considerate represalii.
Am explicat separat cine beneficiază de protecția Legii avertizorilor și în ce condiții o sesizare poate conferi statutul de avertizor în interes public, precum și ce sunt represaliile împotriva avertizorilor și cum funcționează sarcina probei pentru angajator.
Pentru o aplicare corectă a Legii Whistleblower, companiile trebuie să aibă în vedere o serie de obligații esențiale.
Începând cu 17 decembrie 2023, obligația de a institui canale interne de raportare și proceduri aferente s-a extins și la companiile care au între 50 și 249 de angajați. Pentru entitățile cu cel puțin 250 de angajați, obligațiile prevăzute de Legea nr. 361/2022 se aplicau deja din decembrie 2022. Iată care sunt principalele obligații ale angajatorilor și cum funcționează mecanismul de raportare.
Principala obligație impusă de Legea nr. 361/2022 este aceea de a furniza un canal intern de raportare, oferind astfel avertizorilor posibilitatea de a semnala nereguli sau încălcări ale legii în cadrul companiilor. Această măsură, aplicabilă începând cu 17 decembrie 2023 pentru firmele cu 50-249 de angajați, a intrat în vigoare la 22 decembrie 2022 pentru entitățile cu peste 250 de angajați.
Raportarea, conform Legii avertizorilor, se referă la comunicarea făcută de avertizor, fie scrisă, fie orală, privind orice încălcare a legii identificată în cadrul unei companii. Legea reglementează atât raportarea internă, prin canalele organizate la nivelul companiei, cât și raportarea externă către autoritățile competente, avertizorul putând alege modalitatea de raportare în condițiile prevăzute de lege.
Pentru entitățile vizate, cum ar fi autoritățile, instituțiile publice, persoanele juridice de drept public și privat (inclusiv ONG-urile și societățile de avocatură), Legea avertizorilor impune anumite obligații, iar nerespectarea acestora poate atrage amenzi între 3.000 și 30.000 de lei. În principiu, persoanele juridice de drept privat cu mai puțin de 50 de angajați nu au obligația generală de a institui un canal intern de raportare. Există însă excepții pentru entitățile care intră în domeniul de aplicare al actelor normative prevăzute în anexa nr. 3 la Legea nr. 361/2022.
Conform legislației, entitățile vizate trebuie să stabilească proceduri care să includă:
a) metode de primire a raportărilor pentru a proteja confidențialitatea identității avertizorului;
b) confirmarea primirii raportării în termen de șapte zile de la primire;
c) desemnarea unei persoane sau a unui compartiment responsabil cu gestionarea raportărilor;
d) desfășurarea de acțiuni subsecvente cu diligență;
e) informarea avertizorului despre stadiul acțiunilor subsecvente în termen de trei luni de la primirea raportului;
f) informarea conducerii companiei despre rezolvarea raportărilor;
g) furnizarea de informații despre procedurile de raportare externă;
h) informarea avertizorului despre modul de soluționare a raportului.
Companiile sunt, de asemenea, obligate să stabilească condiții în care o raportare poate fi clasată (respinsă) și să comunice această decizie avertizorului. De asemenea, ele trebuie să țină evidența tuturor raportărilor într-un registru electronic și să păstreze raportările timp de cinci ani. Confidentialitatea identității avertizorului trebuie menținută după efectuarea unei raportări, iar informațiile care ar putea duce la identificarea acestuia nu trebuie dezvăluite.
O altă prevedere importantă pentru companiile mai mici este posibilitatea de a se grupa și de a utiliza sau partaja resurse în ceea ce privește primirea raportărilor și acțiunile subsecvente. În plus, entitățile vizate trebuie să desemneze o persoană sau un compartiment responsabil cu primirea, înregistrarea, examinarea, desfășurarea acțiunilor subsecvente și soluționarea raportărilor, garantând imparțialitatea și independența în exercitarea acestor atribuții.
Această persoană sau compartiment, împreună cu modalitățile de raportare, trebuie să fie aduse la cunoștința fiecărui angajat prin afișare pe pagina de internet a instituției și prin afișare la sediu, într-un loc vizibil și accesibil. Angajatorii au responsabilitatea de a se asigura că cel puțin un mijloc de raportare este accesibil în orice moment.
În cazul încălcării acestei obligații, amenzile prevăzute de lege pot ajunge între 4.000 și 40.000 de lei. Este esențial ca toate companiile afectate de aceste prevederi să dezvolte și să implementeze structuri și proceduri pentru a se conforma noilor cerințe legale și a evita eventualele sancțiuni.
Photo credit shutterstock.com
