Ce se întâmplă cu zilele de concediu rămase din anii anteriori? Expiră după 18 luni? Trebuie plătite toate când angajatul pleacă?
Decizia ICCJ nr. 40 din 9 martie 2026, publicată în Monitorul Oficial în august, aduce clarificări importante pentru angajatorii care au salariați cu solduri mari de concediu neefectuat.
Ideea esențială este că simpla trecere a timpului nu este suficientă pentru a stabili dacă zilele s-au pierdut sau trebuie compensate. Contează și ce a făcut angajatorul pentru ca salariatul să își poată efectua concediul.
Cele 18 luni nu înseamnă că zilele dispar automat
Codul muncii prevede că, dacă un salariat nu și-a putut efectua concediul din motive justificate, angajatorul trebuie să îi acorde zilele restante într-o perioadă de 18 luni, începând cu anul următor.
ICCJ clarifică însă că expirarea acestei perioade nu duce automat la pierderea concediului.
Dacă angajatorul nu i-a oferit efectiv salariatului posibilitatea de a-și lua zilele libere, dreptul poate continua să existe și după această perioadă.
De aceea, programarea concediilor devine și mai importantă. Am explicat cum trebuie organizată programarea concediului de odihnă într-un material separat.
„Angajatul nu a cerut concediu” nu este întotdeauna suficient
Angajatorul trebuie să poată demonstra că salariatului i-a fost oferită în mod real posibilitatea de a-și lua concediul.
În practică, devin importante documentele precum:
- programările de concediu;
- informările transmise salariatului;
- solicitările și reprogramările;
- eventualele refuzuri;
- dovezile că salariatul a fost informat despre zilele restante.
Prin urmare, simpla evidență a soldului de concediu din aplicația HR nu este suficientă.
Salariatul poate pierde zilele dacă refuză deliberat concediul
Decizia ICCJ nu permite nici acumularea nelimitată a concediului cu intenția de a primi ulterior contravaloarea lui.
Dacă angajatorul poate demonstra că i-a oferit efectiv salariatului posibilitatea de a-și lua concediul, iar acesta a ales în mod deliberat și informat să nu îl efectueze, dreptul poate fi pierdut după perioada aplicabilă.
Concediul restant nu poate fi plătit cât timp CIM este activ
Regula rămâne aceeași: concediul de odihnă trebuie, în primul rând, efectuat.
Angajatorul nu poate elimina soldurile restante plătind zilele și lăsând salariatul să lucreze în continuare.
Compensarea în bani este permisă numai la încetarea contractului individual de muncă.
Termenul de trei ani începe la încetarea contractului
ICCJ a clarificat și momentul de la care începe termenul de prescripție pentru solicitarea compensației.
Termenul de trei ani începe la data încetării raportului de muncă, deoarece abia atunci se naște dreptul la compensarea în bani a concediului neefectuat.
Aceasta nu înseamnă însă că orice zi care apare în sold trebuie automat plătită.
Exemplu practic
Un salariat pleacă din companie în 2026 și figurează cu 35 de zile de concediu restante din mai mulți ani.
Payroll nu ar trebui să pornească automat de la concluzia:
35 zile = 35 zile de compensat.
Pentru zilele vechi trebuie analizat dacă angajatorul i-a oferit salariatului posibilitatea reală de a le efectua și dacă există dovezi în acest sens.
Ce ar trebui să facă HR-ul?
Decizia ICCJ face importantă nu doar evidența numărului de zile, ci și evidența modului în care compania gestionează concediile.
Angajatorii ar trebui să urmărească periodic soldurile mari, să facă programările prevăzute de lege și să păstreze documentele care arată că salariații au fost informați și au avut posibilitatea reală de a-și lua concediul.
Pentru mai multe informații despre obligațiile generale, vezi și ghidul Lugera privind concediul de odihnă, programarea și zilele neefectuate.
Sursa foto Shutterstock.com
