În urma unei decizii privind neconstituționalitatea unor prevederi din Ordonanța privind răspunderea militarilor, Curtea Constituțională a subliniat importanța respectării principiilor statului de drept și a securității juridice în raporturile de muncă. Această decizie a confirmat că actualul Cod al Muncii nu permite folosirea deciziilor de imputare de către angajatori pentru a efectua rețineri salariale pentru a acoperi eventualele daune produse de angajați și că, în lipsa acordului angajatului de a acoperi prejudiciul, angajatorul nu poate efectua pur și simplu rețineri salariale.
În contextul relațiilor de muncă, răspunderea patrimonială are la bază un prejudiciu care poate fi cauzat de angajator sau de angajat. Pentru fiecare situație în parte, Codul Muncii stabilește reguli pentru a asigura echilibrul în relațiile de muncă.
Dacă un salariat suferă un prejudiciu, acesta nu poate impune unilateral angajatorului să recupereze sumele respective, la fel cum și angajatorul nu poate decide unilateral reținerea unor sume din drepturile salariale cuvenite angajatului. În cazul în care angajatorul constată o pagubă, trebuie să identifice salariatul responsabil și să evalueze dacă prejudiciul are legătură cu munca acestuia și dacă salariatul este vinovat.
Numai în aceste situații, angajatorul poate solicita salariatului recuperarea pagubei prin acordul părților, oferindu-i acestuia un termen de cel puțin 30 de zile pentru achitarea sumelor respective. Totodată, Codul Muncii a stabilit un nivel maxim al prejudiciului care poate fi recuperat prin acordul părților, suma fiind limitată la contravaloarea a cel mult cinci salarii minime brute pe economie.
Dacă prejudiciul depășește acest prag, angajatorul poate recurge la instanțele competente pentru a soluționa conflictul de muncă printr-o acțiune în răspundere patrimonială.
Deși decizia de imputare încă mai apare menționată în unele prevederi legale, acest concept a fost declarat neconstituțional, iar răspunderea patrimonială în relațiile de muncă se stabilește acum prin acordul părților sau prin hotărâre judecătorească, asigurând astfel un echilibru în raporturile de muncă.
În situația în care angajatorul dorește să recupereze prejudiciul în baza unui acord, va încheia o notă de constatare și evaluare, identificând salariatul vinovat și evaluând suma de recuperat. Salariatul are dreptul de a contesta această notă și de a se adresa instanței competente în cazul în care nu este de acord cu evaluarea pagubei.
Suma pentru acoperirea daunelor se va reține, în rate lunare, din drepturile salariale ale salariatului, însă ratele nu pot depăși o treime din salariul lunar net și, împreună cu alte eventuale rețineri pe care le-ar avea cel în cauză, nu pot reprezenta mai mult de jumătate din salariul acestuia.
În concluzie, în raporturile de muncă, respectarea principiilor statului de drept și a legislației în vigoare este esențială pentru a asigura un tratament corect și echitabil atât pentru angajatori, cât și pentru angajați. Cu toate că decizia de imputare a fost declarată neconstituțională, angajatorii au în continuare posibilitatea să recupereze prejudiciile prin acordul părților sau prin hotărâre judecătorească, respectând astfel drepturile și interesele ambelor părți implicate în relațiile de muncă.
Credit foto shutterstock.com
