În contextul digital actual, drepturile de proprietate intelectuală joacă un rol esențial în activitatea companiilor. Fie că este vorba despre software, conținut scris, fotografii sau invenții, toate aceste creații pot genera valoare economică – dar și dispute juridice, dacă nu sunt reglementate corect în cadrul contractelor de muncă. O greșeală frecventă este presupunerea că tot ce creează un salariat aparține automat angajatorului. Din punct de vedere legal, situația este mult mai complexă și necesită o abordare documentată și strategică.
Ce reglementează legea în materia proprietății intelectuale?
Pentru înțelegerea corectă a modului în care funcționează drepturile de proprietate intelectuală în raporturile de muncă, trebuie avute în vedere mai multe acte normative, printre care:
- Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe;
- Legea nr. 83/2014 privind invențiile de serviciu;
- Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție;
- Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor;
- Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice;
- Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale (pentru secrete comerciale și know-how);
- Codul Muncii (Legea nr. 53/2003) – privind raporturile de muncă și drepturile salariaților.
Drepturi de autor – cum sunt reglementate în context profesional
- Opere literare, artistice și tehnice
Conform Legii nr. 8/1996, autorul unei opere este titularul inițial al drepturilor patrimoniale și morale. Dacă opera este realizată în baza unui contract de muncă, drepturile patrimoniale nu se transferă automat către angajator decât dacă există o clauză scrisă în acest sens.
🔹 Excepție: în cazul programelor pentru calculator, legea prevede expres că drepturile patrimoniale revin angajatorului, dacă sunt realizate în exercițiul atribuțiilor de serviciu (art. 74 din Legea 8/1996).
- Opere fotografice și vizuale
În lipsa unui contract de cesiune, drepturile patrimoniale asupra operelor fotografice se prezumă că revin angajatorului, dar doar pentru o perioadă de trei ani de la data realizării (art. 39^1 din Legea 8/1996).
🔹 După această perioadă, dacă nu s-a convenit altfel, drepturile pot reveni autorului.
Programe de calculator – tratament juridic special
Așa cum prevede Legea dreptului de autor, în cazul în care un program informatic este realizat de un salariat în cadrul atribuțiilor sale de serviciu, angajatorul deține automat drepturile patrimoniale, în lipsa unei clauze contrare (art. 74 alin. 2 din Legea nr. 8/1996).
Este important ca fișa postului și contractul individual de muncă să specifice clar aceste atribuții pentru ca angajatorul să poată invoca dreptul de proprietate asupra software-ului.
Invențiile de serviciu – reglementări speciale
Regimul juridic al invențiilor create în cadrul unui raport de muncă este reglementat de Legea nr. 83/2014, care clasifică aceste invenții astfel:
- Invenții realizate în baza unei misiuni inventiv exprimate în contract sau fișa postului – drepturile aparțin angajatorului;
- Invenții realizate cu sprijinul resurselor companiei (logistic, financiar, know-how, echipamente etc.) – angajatorul are un drept de opțiune pentru cesiunea brevetului.
🔹 Angajatorul trebuie să notifice salariatul în termen de 4 luni dacă dorește să exercite acest drept.
Desene și modele industriale
Conform Legii nr. 129/1992, dacă un desen sau model este creat de salariat în cadrul atribuțiilor de serviciu, drepturile aparțin angajatorului, cu condiția ca aceste atribuții să fie precizate clar în contractul individual de muncă sau în fișa postului.
🔹 Dacă aceste elemente lipsesc, salariatul poate revendica dreptul de autor asupra creației sale.
Mărcile – ce se întâmplă cu elementele create de angajat?
Legea nr. 84/1998 nu prevede în mod specific regimul creațiilor integrate într-o marcă (ex: logo, nume, slogan). Însă, dacă aceste elemente sunt opere de autor, atunci se aplică regulile din Legea 8/1996: drepturile rămân ale autorului, dacă nu există un contract de cesiune în favoarea angajatorului.
Secrete comerciale și know-how
În lipsa unei legislații speciale dedicate, protecția know-how-ului și a informațiilor confidențiale se bazează pe:
- Legea 11/1991 privind concurența neloială;
- Codul Civil, care permite stabilirea obligațiilor de confidențialitate;
- Clauzele contractuale din contractele de muncă sau acordurile separate (NDA – non-disclosure agreement).
Pentru a beneficia de protecție legală, informațiile trebuie să îndeplinească simultan trei condiții:
- Să nu fie cunoscute publicului;
- Să aibă valoare economică prin caracterul lor secret;
- Să fie protejate prin măsuri rezonabile de securitate.
Concluzii: Ce ar trebui să facă angajatorii
✔️ Revizuirea contractelor de muncă – Include clauze detaliate de cesiune a drepturilor patrimoniale, adaptate fiecărui tip de creație;
✔️ Actualizarea fișelor de post – Precizează explicit activitățile creative și atribuțiile de serviciu relevante;
✔️ Implementarea politicilor de confidențialitate – Obligă salariații să respecte proceduri clare privind protecția know-how-ului și informațiilor sensibile;
✔️ Negocierea cesiunilor de drepturi – Dacă se dorește utilizarea operelor după încetarea contractului de muncă, este necesar un acord scris de cesiune;
✔️ Consultarea periodică a unui avocat specializat în proprietate intelectuală – pentru a preveni litigii costisitoare.
În concluzie, regimul legal al drepturilor de proprietate intelectuală în relațiile de muncă este complex și impune o documentare serioasă din partea angajatorilor. Ceea ce pare, la prima vedere, „evident” – că opera aparține angajatorului – poate fi complet greșit în lipsa unei reglementări contractuale solide. Prevenția juridică este întotdeauna mai ieftină decât un proces.
Sursă foto: shutterstock.com
