Valurile de căldură extremă au devenit un risc profesional tot mai frecvent în Europa, afectând sănătatea și siguranța lucrătorilor, mai ales începand din lunile mai și până la finalul verii. Temperaturile ridicate influențează direct capacitatea de muncă, productivitatea și chiar viața angajaților din sectoare precum construcții, salubritate, agricultură sau transporturi.
Ce prevede legislația națională: OUG 99/2000
În România, cadrul legal aplicabil este Ordonanța de urgență nr. 99/2000, care impune angajatorilor obligații clare atunci când se înregistrează:
- temperaturi exterioare de peste 37°C (sau ITU peste 80);
- ori temperaturi foarte scăzute (-20°C) în sezonul rece.
Măsuri obligatorii pentru angajatori în zilele caniculare
- Măsuri tehnice și organizatorice:
- reducerea intensității efortului fizic;
- alternanța muncii dinamice cu repaus;
- organizarea programului de lucru în intervale mai favorabile (ex. dimineața devreme);
- asigurarea ventilației la locul de muncă.
- Protecția sănătății:
- asigurarea a 2-4 litri de apă potabilă/schimb;
- echipamente individuale de protecție;
- acces la zone umbrite sau cu aer condiționat;
- posibilitatea de a face dușuri la finalul programului.
În lipsa posibilității de a implementa toate aceste măsuri, angajatorul, împreună cu sindicatul sau reprezentanții salariaților, poate conveni asupra unor alternative precum reducerea duratei zilei de lucru sau eșalonarea programului. Refuzul de a aplica aceste măsuri poate fi sancționat de ITM cu amendă contravențională.
De ce se cere o legislație europeană mai strictă
Confederația Europeană a Sindicatelor (ETUC) solicită de mai mulți ani o Directivă europeană care să impună praguri maxime de temperatură la locul de muncă, diferențiate în funcție de tipul activității (efort fizic redus, mediu sau intens). Modelul urmează logica deja consacrată de Directiva-cadru 89/391/CEE privind securitatea și sănătatea în muncă.
O astfel de directivă ar putea oferi:
- claritate privind pragurile legale aplicabile;
- un cadru uniform în UE pentru protecția lucrătorilor;
- prioritizarea măsurilor colective față de cele individuale (model STOP: Substituție, Tehnic, Organizatoric, Personal).
Temperaturile extreme ca risc profesional: De ce e nevoie de prevenție
Organizația Internațională a Muncii (OIM) a inclus deja sănătatea și siguranța la locul de muncă între drepturile fundamentale.
Canicula este un risc profesional real, care poate cauza:
- accident vascular sau infarct (la persoane cu comorbidități);
- scăderea atenției și risc de accidente de muncă;
- absenteism, scăderea productivității și epuizare.
Ce pot face angajatorii: De la conformare la prevenție
Angajatorii trebuie să depășească abordarea strict formală și să adopte o cultură a prevenției:
- evaluarea riscurilor specifice locului de muncă vara;
- pregătirea programului de lucru adaptat (schimburi, pauze);
- investiții în ventilație, adăposturi mobile, automate cu apă;
- instruirea lucrătorilor privind simptomele extenuării termice.
Concluzie: Măsuri caniculă = obligație, dar și dovadă de responsabilitate
În final, respectarea măsurilor privind protecția angajaților în condiții de caniculă nu ține doar de obligația legală. Este o demonstrație de responsabilitate socială și de grijă față de oameni. Costurile asociate lipsei de acțiune (concedii medicale, amenzi, pierderi de productivitate) pot depăși cu mult investițiile în prevenție.
Iar pe termen lung, o directivă europeană privind temperaturile maxime ar putea asigura un standard comun de protecție în fața valurilor de caniculă ce vor deveni tot mai frecvente în contextul schimbărilor climatice.
Sursă foto: shutterstock.com
