Adesea, angajatorii neglijează formalitățile prevăzute de lege pentru întocmirea și aducerea la cunoștință a regulamentului intern, iar conceptul de consultare poate fi înțeles greșit, rezultând într-o simplă bifare a documentelor.
Codul muncii și ansamblul normativ asociat oferă cadrul general pentru reglementarea relațiilor de muncă, însă regulile concrete și specifice fiecărei unități, precum și modalitatea de aplicare a acestora, sunt stabilite prin negociere colectivă (pentru contractul colectiv de muncă) și/sau prin consultare colectivă (pentru regulamentul intern).
În prezent, negocierea este obligatorie în unitățile care au peste 10 salariați, cu excepția microîntreprinderilor în care niciun salariat nu face parte dintr-o organizație sindicală capabilă să solicite negocierea.
Regulamentul intern este obligatoriu pentru toți angajatorii, indiferent de numărul salariaților, și, chiar dacă responsabilitatea întocmirii acestuia revine angajatorului, consultarea lucrătorilor este obligatorie.
Deși nu se precizează explicit că angajatorul trebuie să demonstreze consultarea, este datoria acestuia să facă dovada că a respectat această etapă și a consultat colectiv salariații.
Conceptul de consultare este definit în trei acte normative (Legea 467/2006, Codul Muncii și Legea 367/2022), sugerând un schimb de păreri și stabilirea unui dialog între angajator și reprezentanții angajaților.
Codul muncii stabilește că dispozițiile regulamentului intern sunt opozabile salariaților de la momentul cunoașterii lor, iar regulamentul trebuie comunicat fiecărui salariat în prima zi de lucru.
Comunicarea Regulamentului Intern trebuie să respecte anumite aspecte, inclusiv faptul că angajatorul trebuie să probeze că a transmis regulamentul intern fiecărui salariat. Astfel, o simplă semnare a unor documente în cadrul unei ședințe nu este suficientă, fiecare lucrător trebuie să primească o copie a regulamentului intern.
Articolul 243 alineatul (2) clarifică faptul că regulamentul intern poate fi comunicat pe suport hârtie sau în format electronic, în cazul în care documentul poate fi accesat, stocat și tipărit de către salariat.
În cazul telesalariaților, varianta în format electronic este de preferat, dar pentru celelalte categorii de salariați, aceasta trebuie să fie stabilită în funcție de circumstanțe.
Scopul principal al comunicării este de a asigura accesul permanent al salariaților la regulamentul intern, fie că acesta este comunicat pe suport hârtie sau electronic.
Importanța facilitării accesului angajatului la regulamentul intern este subliniată și de articolul 243 alineatul (4), care prevede obligația angajatorului de a-l afișa la sediu, indiferent de modalitatea de comunicare, pe suport hârtie sau în format electronic.
Credit foto shutterstock.com
