Nu cred ca exista companie care sa nu isi doreasca talente, care sa nu le pretuiasca sau sa nu vorbeasca despre cat de importante sunt. Chiar si cele care nu o spun in mod direct au, undeva in fundal, acel mesaj nespus dar prezent: „Talentele inseamna totul pentru noi!”
Realitatea este, insa, ca dincolo de declaratii, cele mai multe companii (nu si a ta, desigur) sunt mai pricepute la a indeparta talentele decat la a le atrage si pastra. Nu pentru ca isi propun acest lucru, ci pentru ca le este greu sa vada cum sistemele, politicile sau atitudinile din interior pot indeparta oameni valorosi.
Asa ca hai sa o luam pas cu pas… poate chiar de la primul pas pe care il face un candidat catre organizatia ta.
Anunturi pentru Zombies
Stiu…o sa ma intrebi ce ai putea face ca anuntul tau de Operator Depozit sa sune mai prietenos, cand jobul in sine nu are nimic distractiv in el. Si totusi, sunt convinsa ca poti sa descrii activitatea pe care o va desfasura colegul tau cu mai mult entuziasm decat:
„- pregatire comenzi pentru livrare catre clienti
– intocmire documentatie contabilitate primara
– gestionare stoc depozit”
Sa presupunem ca anuntul a convins si incepe comunicarea: pe email, telefonic… Mi se intampla uneori sa nu imi dau seama daca la capatul celalalt al internetului sau telefonului este un om in carne si oase sau un robotel care genereaza mesaje automate. “Aplicatia dumneavoastra a fost inregistrata. Va multumim! In masura in care profilul dumneavoastra coincide cu solicitarile, veti fi contactat de consultantii nostri…”
Parca iti vine si tie sa spui ca e robotel, nu?
Din pacate, de cele mai multe ori, “robotelul” nu e chiar atat de robotel pe cat vrea sa para. Si daca s-ar stradui putin, ar putea personaliza mesajul intr-un mod eficient, atat pentru organizatie, cat si pentru candidat.
Renunta, asadar, la mesajele standardizate. Un ton uman si autentic face diferenta.
Niciun pas in afara procedurii! Iar procedura este considerata un adevar general valabil, care nu trebuie pus sub niciun fel de indoiala. Sa luam urmatorul exemplu: colegul nou si-a planificat deja o vacanta, cu mult timp inainte sa accepte jobul pe care i l-ai oferit. A mentionat acest lucru in cadrul interviului cu viitorul tau coordonator, care l-a asigurat ca nu va fi nicio problema.
Totusi, atunci cand a intrebat persoana responsabila de procesul de inductie, a primit un raspuns abrupt: noii angajati nu beneficiaza de zile de concediu in primele 60 de zile. In plus, nu primesc cardul “cool” pentru cafea de la automat si nici nu pot participa la traininguri in prima jumatate de an.
In acest context, nu ar trebui sa te surprinda daca angajatii pleaca in primele luni dupa angajare.
Angajatii nu trebuie sa stie! Managementul de varf, in toata splendoarea sa, va transmite doar planuri mari si perfecte pe hartie, care urmeaza sa fie implementate cu entuziasm de catre ceilalti angajati. Permite-mi sa anticipez ca, in realitate, acest comportament genereaza neimplicare si o cautare continua a altor oportunitati, indiferent de profilul angajatului.
Cine pe cine trage pe sfoara? Ai un plan de compensare doar pe hartie, pentru ca, in realitate, angajatii au ramas cu aceleasi beneficii de ani de zile, fiindca esti un manager abil si stii cum sa le demonstrezi ca performantele lor sunt sub nivelul asteptat de organizatie… sau, si mai rau, ai promis beneficii pe care acum le eviti cu tot felul de scuze.
E ideea mea! Daca si angajatii tai sunt la fel, probabil ca ar trebui sa te uiti putin in jur si sa vezi cine ce idei isi asuma.
Procese si proceduri scrise in limba nebulosiana care nu fac decat sa te impiedice, in loc sa te ajute. La noi functioneaza mai bine masurile coercitive. Atentie, insa, la pondere! Pe cat de utile sunt pentru a corecta anumite comportamente, pe atat de nocive pot fi daca sunt aplicate pe termen lung.
Intotdeauna exista cineva care te observa din umbra — si nu doar ca sa te admire de la distanta!
Apreciem periutele de toate felurile, le ridicam in slavi si le recompensam pe masura, pentru ca ele ne fac sa stralucim. Iar noi, la randul nostru, ne simtim responsabili pentru bunastarea si buna lor dispozitie.
Ti s-a intamplat sa te confrunti cu una dintre aceste situatii? Te invit sa imi povestesti intr-un comentariu!
Monica Dona
Sursa foto: shutterstock.com
