Compania reduce bugetul de beneficii și decide să renunțe la abonamentele medicale, să scadă valoarea tichetelor sau să retragă mașina acordată unui angajat.
Poate face asta printr-o simplă decizie internă?
Răspunsul nu depinde atât de denumirea de „beneficiu”, „perk” sau „facilitate”, cât de modul în care dreptul respectiv a fost acordat.
Un avantaj prevăzut în contractul individual sau colectiv de muncă are un regim diferit de un beneficiu ocazional, acordat în condițiile unei politici care prevede expres caracterul său temporar sau discreționar.
Nu orice beneficiu este automat salariu
Codul muncii definește salariul prin salariul de bază, indemnizații, sporuri și alte adaosuri.
În același timp, legislația recunoaște separat și alte drepturi acordate de angajator, cum sunt asigurările medicale private sau alte avantaje legate de activitatea profesională.
De aceea, nu este corect să considerăm automat că orice abonament, tichet sau autoturism reprezintă juridic o componentă a salariului.
Mai important este să stabilim care este sursa dreptului, diferența dintre salariul de bază și celelalte componente ale remunerației.
Unde este prevăzut beneficiul?
În practică, același avantaj poate avea un regim diferit de la o companie la alta.
Beneficiul este prevăzut în CIM
Dacă în contract scrie că salariatul beneficiază, de exemplu, de un abonament medical suportat de angajator sau de o anumită prestație suplimentară, dreptul face parte din condițiile contractuale convenite.
În această situație, eliminarea sau modificarea sa nu se face, ca regulă, printr-o simplă decizie unilaterală a angajatorului.
Beneficiul este prevăzut în contractul colectiv
Și aici compania trebuie să respecte prevederile negociate colectiv și condițiile în care acestea pot fi modificate.
Beneficiul rezultă dintr-o politică internă
Situația trebuie analizată mai atent.
Contează ce spune politica: beneficiul este garantat? Este acordat pentru o perioadă determinată? Depinde de buget, de funcție, de îndeplinirea unor criterii sau de o decizie anuală?
O formulare care creează un drept cert nu produce aceleași efecte ca una care stabilește clar condițiile și durata acordării.
Tichetele de masă au propriul lor regim
Tichetele de masă sunt reglementate prin Legea nr. 165/2018 și nu trebuie confundate pur și simplu cu salariul de bază.
Legea permite angajatorilor să acorde bilete de valoare în condițiile stabilite de reglementările speciale. Faptul că există un plafon legal nu înseamnă nici că orice companie trebuie să acorde tichete, nici că trebuie să utilizeze valoarea maximă.
Dar dacă acordarea tichetelor și valoarea lor au fost asumate prin documentele aplicabile raportului de muncă, o eventuală modificare trebuie analizată și prin prisma acelor documente.
Abonamentul medical sau mașina de serviciu
Și aici diferențele contează.
Un abonament medical privat promis prin CIM nu este în aceeași situație cu accesul temporar la un program de wellbeing pe care compania l-a lansat pentru șase luni.
La fel, o mașină folosită exclusiv pentru îndeplinirea atribuțiilor este în primul rând un instrument de lucru.
Dacă salariatului i-a fost însă acordat contractual și dreptul de utilizare personală a autoturismului, discutăm despre un avantaj distinct, iar eliminarea acestuia trebuie analizată în funcție de clauza prin care a fost acordat.
Cu alte cuvinte, simplul fapt că firma deține mașina nu îi spune HR-ului dacă folosirea acesteia reprezintă instrument de lucru, avantaj acordat salariatului sau ambele.
Când devine necesar actul adițional?
Codul muncii prevede că modificarea elementelor contractuale menționate la art. 17 impune, ca regulă, încheierea unui act adițional înainte ca schimbarea să producă efecte.
De aceea, dacă un drept a fost inclus expres în CIM, soluția nu este ștergerea sa dintr-o politică internă sau comunicarea unui e-mail prin care compania anunță că „de luna viitoare nu se mai acordă”.
Este necesar să fie verificată baza contractuală și, după caz, acordul salariatului.
REGES-ONLINE reflectă, la rândul său, salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și celelalte adaosuri prevăzute în CIM sau CCM. Aceasta nu înseamnă însă că orice beneficiu posibil trebuie tratat automat drept „adaos salarial” raportabil în registru.
Exemplu: aceeași reducere de buget, trei situații diferite
Compania dorește să renunțe la abonamentul de fitness.
Situația 1: CIM prevede expres că angajatul beneficiază de abonament.
Eliminarea lui presupune analiza modificării contractului și, de regulă, acordul părților.
Situația 2: politica spune că abonamentul este acordat anual, în limita bugetului aprobat pentru anul respectiv.
Compania trebuie să respecte condițiile și perioada deja asumate, dar poate exista mai multă flexibilitate pentru ciclul următor.
Situația 3: angajatorul oferă punctual acces gratuit la o sală timp de două luni, fără asumarea unui drept permanent.
Situația nu este echivalentă cu eliminarea unei clauze salariale sau contractuale.
Acesta este motivul pentru care nu există un răspuns unic la întrebarea „poate compania retrage beneficiile?”.
Denumirea de „beneficiu” nu rezolvă problema
Înainte de reducerea unui pachet extrasalarial, trebuie verificat unde este prevăzut dreptul, în ce condiții a fost acordat și dacă documentul respectiv permite modificarea lui.
Un drept contractual nu devine discreționar doar pentru că organizația îl numește „perk”. În același timp, nici orice avantaj oferit ocazional nu devine automat o componentă salarială permanentă.
Sursa foto: shutterstock.com

